Educația începe după ce se termină școala
- Tăiem orice, dar nu de la educația copiilor!
Așa gândeam, tânăr tătic fiind cu o fetiță de aproape 4 ani înscrisă la o grădiniță privată, la sfârșitul lui 2009 când ghearele crizei financiare începeau să se strângă în jurul bugetului familiei noastre. Câteva luni mai târziu aveam să mutăm copilul la o gradiniță de stat lângă serviciul soției. Acum zâmbim când ne amintim cum, în ziua înscrierii, pe holul grădiniței, o mămică supărată cerea returnarea a 15 RON achitați pentru prânzul copilului care lipsise o zi. Pentru noi, care treceam de la 2000 RON la 300 RON / luna, era un alt univers.
A fost o decizie foarte dificilă, am simțit atunci gustul a încă unui eșec personal. A fost însă decizia corectă și viitorul a confirmat asta din plin. Pentru că, odată cu propria-mi re-educare financiară, am înțeles cât de importantă este educația de după școală a copiilor mei. Așa încât am început să ne concentrăm pe experiențe dincolo de manuale, culegeri și caiete.
În Romania și nu numai, aprox. 70% dintre angajați nu lucrează în domeniul în care au studiat. Imaginați-vă puțin cât timp, energie, răbdare și bani sunt risipiți de fiecare din tinerii care au studiat dreptul și acum lucrează in vânzări, de exemplu. Ce eroare de orientare reprezintă construirea unei pregătiri care nu e aliniată cu vocația și pasiunile individuale sau cu realitatea economică.
Acum câțiva ani am dat un anunț de angajare pentru receptioneră la un coafor, cu salariul – 1.100 RON la acea dată – menționat în anunț. În câteva ore am primit peste 200 de CV-uri. M-am deprimat! Absolvente de ASE sau medicină veterinară, masteranzi de Litere și alte specialități erau gata să dea 15-17 ani de școală pentru a răspunde la telefon și a întreba: “Vopsit lung sau scurt? Doriți și manichiură?” Am decis atunci că, dincolo de programa gonflată și ruptă de realitate a învățământului românesc, copiii au nevoie de ceva în plus.
PLĂTIM CU TIMP!
Întâlnesc la cursurile pe care le țin în corporații mămici prinse în cercul vicios al jobului epuizant de care trag pentru a plăti grădinițe private, bone, șoferi… Se prăbușesc efectiv acasă, seara târziu, după încă o zi de rapoarte, targeturi, întâlniri și evaluări. Le spun că toate acele facilități și opționale pe care le-au bifat nu sunt plătite cu bani, ci cu timp și energie. Aceste 2 resurse prețioase sunt pierdute definitiv atunci când facem alegeri prea scumpe pentru cei mici.
Pe de altă parte, la cursurile pe care le țin în școli la clasele 1-4 rog copiii să-mi spună un lucru pe care și-l doresc mult dar e gratis. După un scurt moment de ezitare, încep să curgă răspunsurile: “dragostea părinților”, “timp cu mama”, “iubire”, “prietenie”…
Așa încât, atunci când vine vorba de cheltuielile alocate educației copiilor mici, faceți în primul rând un buget al familiei. Îl puteți descărca gratuit de aici: www.adrian.asoltanie.com/gratuit. Înmulțiți costurile pe 10 – 12 luni. Nu ca să vedeți neapărat câți bani vă costă, de fapt gradinița sau școala, ci că să înțelegeți câte LUNI în plus sunteți departe de copil împinsă de decizii prea scumpe. Mai ales la vârstele mici, timpul împreună nu va fi niciodată compensat de gradinițe high-tech cu gustări bio.
Strict din punct de vedere financiar, dacă vă permiteți cu adevărat opțiunea privată, mergeți cu încredere. Asta însemnă ca nu mai mult de 15-20% din bugetul familiei să mearga pe costuri de grădiniță / școală privată.
Educație dincolo de școală
În cei 20 de ani de antreprenoriat am angajat câteva zeci de oameni. Nu m-a interesat niciodată ce școală au terminat, cu ce note, ce diplome au adunat… Am căutat întotdeauna OMUL, caracterul, pasiunea și energia. Orice altceva se învață. Am căutat să descopăr ce au facut în vacanțe și weekend-uri. În timpul școlii, liceului și facultății toți copiii fac cam aceleași lucruri. Caută scurtături pentru a ieși din veșnica ceață a misterului deprimant: “la ce-mi trebuie asta în viața reală?” Diferența vine din ce fac după școală! Ce pasiune le face ochii să strălucească, ce întrebări nu-i lasă să doarmă, despre ce le place să vorbească sau să citească cu orele fără să-i oblige nimeni?
Personal, îmi doresc să mă concentrez mai mult pe acest EXTRA. Caut, așadar, pentru fetele mele experiențe noi, deseori chiar ieftine, care să le ajute să se descopere și împlinească. Îmi doresc să le scot din bula în care trăim cu tehnologia și stilul nostru de viață urban. În fiecare an avem o tabără de supraviețuire în munți sau un curs mai special. Alteori o drumeție sau o discuție mai profundă unu la unu. O simplă tură de parc sau un antrenament de baschet epuizant. O carte de dezvoltare personală strecurată între biologie și geografie sau o experiență de public speaking. O vizită la un centru de copii orfani și sărmani…
Pentru asta e nevoie de timp și de conștientizare. De intenție și de dorința de a ieși din zona de comfort. E simplu să scoți portofelul și să trimiți copilul în tabără. E cu totul altceva să stați împreună lângă cort, la foc, mâncând conserve sau supă la plic, dupa o zi de soare, țânțari, transpirație și julituri. Dar merită din plin!
Și pentru că tot se apropie 1 iunie, dăruiește-i copilului tău un cadou special, care inspiră, educă și dezvoltă creativitatea, responsabilitatea și generozitatea acestuia. Alege cadoul potrivit din categoria produselor pentru cei mici și oferă-le o nouă experiență cu banii: https://adrian.asoltanie.com/product-category/produse-pentru-copii/.
SINGURA CERTITUDINE E SCHIMBAREA
Da, învățământul românesc nu s-a schimbat în profunzime în ultimii 50 de ani deși realitatea cotidiană a evoluat extraordinar. Când am întrat în prima generație din Romania la facultatea de Relații Publice, părinților mei le era imposibil să înțeleagă ce meserie o să am eu și dacă o să mă vadă cu salariu din asta.
Astăzi tinerii au meserii care nu existau acum 7 ani și pe care le schimbă oricum în permanență. Copiii noștri vor fi parte a unei realități mult mai dinamice și mai fluide. Se spune că una din cele mai importante abilități necesare în viitor va fi adaptabilitatea și reinventarea / reînvățarea continuă. Joburile de 30 de ani au devenit joburi de 3 ani și vor deveni proiecte de 3 luni. Ce faci azi e diferit de ce făceai anul trecut și n-are nici o legătură cu ce faci la anul.
Părinții noștri s-au bizuit pe puterea brațelor. Noi ne-am bazat pe memorie. Copiii noștri vor avea nevoie să-și antreneze imaginația. Acest nivel de deschidere și flexibilitate nu se poate naște din manuale scrise acum 40 de ani. Indiferent însă de provocările viitoare, câteva lucruri vor fi mereu valoroase: caracterul, responsabilitatea, generozitatea, entuziasmul… Și astea nu se învață la meditații.
AFARĂ E SUCCESUL!
În aceste condiții, mulți părinți doresc să-și trimită copiii la studii afară. Într-un fel e o încercare de a-i trimite în viitor, de a le oferi o perspectivă a lumii de mâine. Avem în vedere această opțiune și pentru fetele noastre. Trebuie să ne ferim însă de 2 posibile capcane:
- Specializări fără valoare economică reală – adică studii alese mai degrabă pe “feeling” și “mi-ar plăcea”, fără o înțelegere serioasă a perspectivelor viitoare. Dincolo de pasiune și dorință, care se pot schimba în viitor, e importantă alegerea unei specializari care sa ofere valoare atât societății cât și tânărului absolvent. Aici alegerea trebuie făcută cu maturitate și responsabilitate, cu implicarea părinților și a unor specialiști în orientare și carieră. În felul acesta putem evita situația frustrantă pentru toata lumea în care, după o facultate în străinătate, nu-și găsește de lucru sau lucrează pe salarii anemice sau fluctuante.
- Una din principalele poveri ale absolvenților din vest sunt creditele pentru studii. Zeci și sute de mii de dolari împrumutați îngroapă viitorul tinerilor și le dictează deciziile mai departe. Când termini facultatea deja în gaură, ai deja un handicap serios la startul vieții. Se constată de altfel o scădere serioasă a lansării de noi proiecte și afaceri de către tineri pentru că aceștia sunt deja îndatorați și nu-și permit noi riscuri. Recomand, așadar, insistent părinților ca, dincolo de asigurarea propriului viitor prin economii și investiții, să aibă în vedere alcătuirea unui fond de studii care să acopere minim 2 ani de facultate. De la fonduri mutuale la investiții imobiliare, e vital acest sprijin pentru o absolvire fără datorii.
Acest plan trebuie completat, după părerea mea, obligatoriu, de joburi în timpul facultății. E o experiență extrem de valoroasă și o implicare necesară a studentului în propriul viitor. Acest lucru e valabil și pentru cei care studiază în țară, desigur. În fața unui potențial angajator, o persoană care a găsit resursele și voința să lucreze în timp ce studia va câștiga puncte importante.
Indiferent dacă alegem școala la stat sau la privat, dacă studiem în țară sau credem că succesul vine de afară, realitatea este că SUCCESUL VINE ÎNTOTDEAUNA DINĂUNTRU!