7 IDEI PENTRU UN COPIL CU ADEVĂRAT BOGAT

Ești deja sau îți dorești să devii părinte. Și cauți tot ce-i mai bun pentru puiul de om la care te uiți ca la răsăritul soarelui. Tot ce n-ai avut, tot ce-ți imaginezi că l-ar putea face mai fericit, mai încrezător și mai împlinit. Vrei idei, experiențe, soluții care să-l pregătească pentru o realitate uneori ciudată și deseori dură.

Am 2 fete de 13 și 15 ani și îmi doresc tot ce e mai bun pentru ele. Pe măsură ce au crescut mi-am dat seama că suntem într-o călătorie complexă plină de alegeri, tentații, limitări și oportunități. În același timp, ca trainer de educație financiară pentru copii și adulți am întâlnit mii de copii la cursurile pe care le susțin în școli la invitația părinților sau profesorilor. Am întâlnit copii creativi, entuziaști, responsabili și maturi. Am întâlnit însă și cazuri ciudate, copii cu convingeri periculoase, de obicei construite de părinți care n-au înțeles încă impactul uriaș al relației părinte – copil – bani.

Din această perspectivă, vă propun 7 idei pe care fiecare părinte trebuie să le conștientizeze dacă iși dorește un copil cu adevărat prosper și echilibrat:

1. SĂ IUBEASCĂ. Ai zice că n-are legatură cu banii însă observ o inversare a priorităților de la oameni spre obiecte. Copiii sunt supuși unei avalanșe de dorințe, valuri de gadget-uri, kendame, spinnere, slime-uri, squishi.. care nu le mai lasă timp să respire. Nici n-au apucat să se joace bine cu ultima achiziție și deja o nouă modă le macină mintea. Unul din exercițiile cursului meu invită copiii să scrie un obiect pe care și-l doresc și prețul lui. Telefoanele, consolele de jocuri și hooverboard-urile  curg instantaneu în valuri. Prețurile menționate sunt rareori aproape de realitatea pieței – de la iPhone de 50 RON la spinnere de 800 RON… Următorul exercițiu le solicită să scrie ce ALTCEVA își doresc dar e gratuit. Aici se blochează puțin lucrurile. Preț de câteva minute e liniște totală, copii frământă creioanele nedumeriți. Până când unul dintre ei are o revelație cu voce tare: “Prietenia?” Ușor, ușor se luminează la fața toți și încep să adauge: “dragostea mamei”, “timp cu tata”, “grija bunicilor”, “o surioară”… J.  Apoi îi intreb ce-ar alege între o bicicletă și un prieten bun sau între un telefon și timp cu mama. Răspunsurile sunt strigate cu putere instantaneu ca și când copiii ar avea o revelație majoră. E timpul să re-așezăm oamenii înaintea obiectelor. Să apreciem lucrurile importante care sunt, de obicei, gratis și la îndemână.
2. SĂ EXPERIMENTEZE. Vulturul care și-a dorit să trăiască în siguranță a ajuns gaină. Să vrei un copil împlinit, responsabil, cu încredere în sine și descurcăreț în timp ce-l ferești de experiențe, alegeri și greșeli este utopic. Când și cum ne-am pierdut încrederea în noi și în copiii noștri? Când am început să credem că nu sunt în stare de nimic și că totul îi poate “strica” de parcă ar fi vreo jucarie chinezească? Ce ne face atât de fricoși față de pericole de cele mai multe ori imaginare sau exagerate? Spun mereu că educația începe după școală. Ca ea vine de multe ori sub formă de julituri, vânătăi și lacrimi. Că frustrările și greșelile întăresc spiritul unui copil așa cum oțelul se călește prin cald și rece. Globul nostru de cristal e prea mic pentru aripile lor. Iar spiritul și corpul lor sunt mult mai puternice decat ne imaginam. Mi-aș dori să-i vedeți la curs când vin cu idei de afaceri, cu soluții și cu experiențe. Dacă le vom lua puterea vor rămâne goi, nesiguri, învârtind apatic un fidget spinner.
3. SĂ MUNCEASCĂ. Unii părinți, când aud de munca celor mici, își imaginează împins vagoane in mină sau cusut adidași în China. Eu vorbesc de activități fizice și intelectuale potrivite vârstei și dezvoltării lor prin care copilul să facă legătura între muncă și recompensă. Banii vin atunci când ajuți pe ALTCINEVA, când faci viața altcuiva mai ușoară sau mai bună, când oferi valoare altora. Întâlnesc, din păcate, cazuri de copii plătiți să citească, să mănânce fructe, să ia 10, să fie cuminți, să se spele pe dinți sau să-și facă patul… o mare greșeală. Însă, în momentul în care un copil iese din zona lui de responsabilitate și dă cu aspiratorul în toată casa, spală vasele sau mașina sau poate ajuta ocazional cu activități la serviciul tău, cred că poate primi mici sume de bani. Un copil care își asumă niște sarcini dă dovadă de responsabilitate, rezistență la efort, disciplină, răbdare, atenție la detalii… Vei cunoaște fațete ale personalității lui pe care doar aceste situații ți le vor arăta: hărnicie / delăsare, conștiinciozitate / lucrul de mântuială, creativitate /apatie… Munca este cea care dă valoare banilor. Această legătură nu se formează atunci când portofelul tău pare un izvor nesecat de dorințe. Fetele mele nu primesc bani de buzunar doar pentru că sunt fetele lui tata. Avem câteva sarcini pe care și le-au ales, banii sunt munciți și cheltuiți cu mult mai multă grijă.
4. SĂ CÂȘTIGE. Toți copiii cu care mă întâlnesc au pușculițe și ăsta e un lucru bun. Când îi întreb de unde au banii din pușculiță, răspunsurile sunt de 3 feluri: “i-am CÂȘTIGAT când am ajutat-o pe mama, tata, bunica…”, “i-am PRIMIT de ziua mea…” sau, mai rar, dar cel mai trist, “i-am LUAT de la mama / tata din portofel, oricum nu se prind…”. Mai departe în curs observ o diferență clară de maturitate / atitudine între cei care au CÂȘTIGAT și cei care au PRIMIT sau și-au LUAT. Sentimentele de încredere, putere personală și mândrie sunt evidente în răspunsurile lor. Cei care au PRIMIT sunt cei care visează iPhone de 50 RON, ușor lipsiți de simțul realității. Cei care și-au LUAT se manifestă arogant și superficial, fără respect pentru proprietatea sau ideile celorlalți. Cred că cei mici sunt înclinați nativ să ajute, trebuie doar să le dăm ocazia și s-o stimulăm.
5. SĂ ECONOMISEASCĂ. Printre ingredientele esențiale al succesului viitor sunt stabilirea unui obiectiv combinată cu planul, efortul și răbdarea de a-l atinge. De prea multe ori telefonul, tableta sau kendama apar înainte ca cel mic să-și fi exprimat măcar dorința, ca într-un Crăciun perpetuu. Îi lăsăm astfel fără obiective, fără acea etapă importantă: “E perfect că-ți dorești o bicicletă. Cât costă și cum propui să facem? Care e planul TĂU?”. Nu e dispus să gândească un plan și să depună efortul minim de a-l urma? Înseamnă că, de fapt, obiectivul nu e cu adevărat important, probabil că e influențat de achizițiile altor colegi sau prieteni, nu este visul lui, e împrumutat. Recomand fiecărui copil să-și împartă banii pe care îi are deja sau îi câștigă în viitor în 3 plicuri / pușculițe / borcane: 1. ECONOMII – 50%, 2. MICI CHELTUIELI – 40% și 3. FAPTE BUNE – 10%. Banii din ECONOMII sunt dedicați visurilor mari și mai scumpe. Acest plic învață copilul să aștepte, să-și urmeze planul și să facă mici sacrificii. Sentimentul de încredere și succes este neprețuit. În plus, va avea mult mai multa grija cum achiziționeaza și cum întreține obiectul cumpărat. Va învăța să reziste în preajma unor sume mai mari de bani fără emoție. Warren Buffett, cel mai mare investitor al lumii, consideră că “Cine nu își poate controla emoțiile, nu-și poate controla banii.” Copilul de 10 ani se va uita la plicul cu 1000 ron fără să-l mănânce palmele. Și dacă vrei să-ți înveți copilul cum să economisească, îți recomand Money Map JUNIOR, care este un sistem foarte simplu de gestionare a banilor dedicat copiilor între 5 și 15 ani. Cu ajutorul lui, copiii vor deveni mici dresori de lei. Vor înțelege ca leii se adună cu munca, răbdare și creativitate.
6. SĂ CHELTUIASCĂ. Stilul de shopping e strâns legat de sursa banilor. Aici intervine cel de-al doilea plic – MICI CHELTUIELI – 40% din banii pe care îi are deja sau îi câștigă în viitor. Vei observa o mare diferența între felul și viteza cu care cheltuie copilul tău într-un supermarket cei 20 lei pe care i-ai dat tu sau cei 5 lei pe care i-a strâns singur. În primul caz probabil îi va “sparge” în 2 minute. În al 2-lea caz va analiza diverse produse, opțiuni și combinații. Cu alte cuvinte, va face evaluări și alegeri astfel încât să obțină maximum de valoare pentru munca lui și chiar să-i rămână și rest. Când mergem la cumpărături, le spun fetelor mele: “acum plecăm la supermarket, luați-vă și voi câte 5-10 RON din plic să vă cumpărați ceva”. În felul ăsta am garantate 30 de minute de liniște în care ele caută soluții, negociază între ele achiziții comune, combinații și opțiuni. Acest contact cu realitatea este de neprețuit.
7. SĂ DĂRUIASCĂ. Cu toții ne dorim copii generoși și altruiști. Generozitatea este însă un mușchi care trebuie exersat periodic, mai ales într-o societate mai degrabă orientată spre a aduna decât spre a oferi. Aici intervine al 3-lea plic – FAPTE BUNE – 10% din bănuții lui, din care un copil, indiferent de vârstă, poate face o bucurie unui alt copil. În familia noastră acești bani merg către copiii orfani de la Valea Plopului unde mergem periodic cu dulciuri și jucării. Important e contactul copiilor cu o lume reală și aspră care să le ofere o perspectivă completă asupra vieții. Așa se clădește recunoștința și aprecierea pentru ceea ce ai și încrederea că și la 6 ani poți face un gest frumos pentru un copil mai puțin norocos. Astfel se deschide universul copilului de la “eu / mie / pentru mine” la “noi / nouă” și “ceilalți / celorlalți”.

Fiecare din aceste idei sunt cărămizi solide și valoroase în construirea copil echilibrat și prosper. Ele prind însă doar atunci când sunt susținute de comportamentul părinților. Copiii fac ce “face” părintele și mai puțin ce “zice” părintele. Nu putem crește copiii empatici, responsabili, chibzuiți și generoși dacă nu le oferim zilnic exemplul personal. Banii sunt pretextul unor lecții vitale pentru viitorii vecini, colegi, lideri, parteneri de viață sau de business pe care îi creștem.

Educația financiară e despre viață, nu despre bani.